Tehnici eficiente și accesibile pentru decolmatare

1. Evaluează corect situația înainte de orice intervenție

Decolmatarea eficientă începe cu un diagnostic simplu, dar bine făcut. Multe probleme de colmatare sunt tratate „după ureche”, iar asta duce fie la rezultate slabe, fie la costuri inutile. Înainte să alegi o tehnică, notează simptomele clare, scăderea debitului la pompă, apă tulbure sau cu nisip, variații de presiune, porniri dese ale pompei, mirosuri neobișnuite. Un istoric ajută mult, când a fost forat puțul, ce tip de filtru are, ce pompă folosești, la ce adâncime stă, dacă s-au făcut lucrări în zonă care pot mobiliza particule fine.

O evaluare corectă include și o verificare de bază a instalației, colmatarea percepută poate fi uneori un filtru de linie înfundat, o supapă defectă, un hidrofor dereglat, o conductă parțial obturată. Verifică presiunea și debitul direct la ieșirea puțului, compară cu valorile obișnuite, și inspectează filtrele de sedimente de pe instalație. Dacă apa are mult nisip direct din puț, problema este cel mai probabil în zona sondei, filtru, strat captat, dezvoltarea insuficientă a puțului sau depuneri.

Pentru un plus de claritate, măsoară nivelul static și nivelul dinamic, adică la repaus și în timpul pomparii. O scădere mare a nivelului dinamic față de trecut indică fie colmatare în filtru și zona din jur, fie scăderea resursei acviferului, fie o pompă montată prea sus. Dacă ai acces la o cameră endoscopică pentru puțuri sau la un specialist cu echipamente, o inspecție video poate arăta depuneri, silt, deteriorări, coroziuni sau chiar deformări.

• Notează simptomele, debit, presiune, turbiditate, nisip, miros.
• Verifică filtrele instalației, supapele, conductele, vasul de expansiune.
• Măsoară nivel static și dinamic, compară cu valori anterioare.
• Stabilește dacă problema e în puț, în instalație sau în acvifer.

2. Curățarea mecanică simplă, perierea și raclarea depunerilor

Una dintre cele mai accesibile metode de decolmatare este curățarea mecanică, adică îndepărtarea depunerilor de pe pereții tubajului și din zona filtrului prin periere sau raclare. În timp, se pot depune oxizi de fier, mangan, biofilm, carbonat de calciu sau particule fine care se lipesc de fantele filtrului. Dacă depunerile sunt moderate, o periere realizată corect poate reda parțial debitul și poate îmbunătăți calitatea apei.

Perierea se face cu perii potrivite diametrului tubajului, de obicei din nylon dur sau oțel, în funcție de materialul puțului. La tubaj PVC, se evită perii agresive metalice care zgârie și pot mări riscul de fisuri sau desprinderi. Mișcarea trebuie să acopere zona filtrantă, cu curse repetate, fără smucituri. Ideal, după periere se combină cu un ciclu de spălare, airlift sau pompare controlată, ca să evacuezi materialul desprins.

O limitare importantă este că perierea nu rezolvă colmatarea din zona din jurul filtrului, în porii formațiunii, acolo unde se pot acumula finele. Totuși, perierea este un pas bun, mai ales dacă ai semne de depuneri pe tubaj, dacă apa are nuanță brună și depuneri feruginoase, sau dacă inspecția indică depuneri pe suprafețe.

• Alege peria în funcție de tubaj, nylon pentru PVC, metal cu prudență pentru oțel.
• Lucrează pe zona filtrului, cu mișcări repetate și controlate.
• Evacuează imediat depunerile, prin pompare, airlift sau spălare.
• Nu forța dacă simți agățări, riști deteriorări sau blocaje.

3. Pomparea de dezvoltare, metoda ieftină care adesea rezolvă mult

Multe puțuri se colmatează progresiv deoarece nu au fost „dezvoltate” suficient după foraj, sau deoarece exploatarea este rară și la intervale mari. Dezvoltarea înseamnă antrenarea și evacuarea particulelor fine din zona filtrului și din imediata vecinătate a puțului, astfel încât curgerea apei să se stabilizeze și să transporte cât mai puține solide. O pompare de dezvoltare poate fi surprinzător de eficientă și nu necesită chimicale.

Practic, se pompează în regimuri alternante, cu debite crescute și pauze, uneori cu variații de debit pentru a mobiliza particulele. Dacă ai un invertor de frecvență, poți varia turația pompei, crescând și reducând debitul. Ideea este să creezi impulsuri de curgere prin fantele filtrului, care desprind materialul acumulat. Dacă puțul produce nisip la început, nu opri imediat, ci gestionează pomparea astfel încât să cureți treptat, fără să distrugi echipamentele.

O regulă utilă este să colectezi apa evacuată într-un loc unde sedimentele nu creează probleme, de exemplu un bazin de decantare sau o zonă de teren unde nu afectezi fundații. Nu evacua lângă capul puțului, riști infiltrarea sedimentelor la loc. Continuă până când apa se limpezește și debitul devine stabil. Dacă după ore bune nu se îmbunătățește, atunci probabil colmatarea este mai puternică sau există o problemă de filtru sau strat.

• Folosește cicluri de pompare, pauză, pompare, pentru a mobiliza finele.
• Variază debitul dacă poți, prin invertor sau prin gestionarea robineților.
• Evacuează apa la distanță, ideal cu decantare.
• Oprește când apa este constant limpede și cu debit stabil.

4. Spălarea cu aer comprimat, airlift, eficientă și relativ accesibilă

Airlift este una dintre cele mai folosite tehnici de curățare pentru puțuri, fiind eficientă la evacuarea nisipului, a nămolului și a particulelor fine. Principiul este simplu, injectezi aer comprimat într-o coloană de apă, iar amestecul aer-apă devine mai ușor și se ridică, antrenând sedimentele. Pentru multe situații, airlift este mai eficient decât pomparea clasică pentru că poate scoate rapid material greu acumulat la bază.

Pentru o implementare corectă ai nevoie de un compresor suficient, furtunuri și țevi potrivite, plus un control bun al introducerii aerului. În general, se coboară o țeavă de refulare până aproape de fundul puțului, apoi se injectează aer mai jos pe aceeași linie sau pe o linie separată. Se obține un jet puternic care evacuează amestecul la suprafață. Procesul se repetă pe intervale, ajustând adâncimea pentru a curăța diferite zone.

Airlift poate fi accesibil dacă ai posibilitatea să închiriezi un compresor, iar avantajul major este că nu introduce chimicale și nu cere demontări complexe. Totuși, trebuie făcut cu atenție la presiuni, la fixarea furtunurilor și la controlul materialului evacuat. Dacă puțul are tubaj vechi, corodat, presiunile și vibrațiile pot agrava slăbiciunile, deci e bine să lucrezi gradual și să urmărești semnele de instabilitate.

• Folosește un compresor potrivit, cu debit și presiune suficiente pentru adâncime.
• Coboară țeava aproape de fund pentru a evacua depozitele grele.
• Cureți pe zone, ridici și cobori treptat ansamblul.
• Controlează evacuarea, evită reintroducerea sedimentelor lângă capul puțului.

5. Surging, impulsuri hidraulice pentru dezlipirea colmatării

Surging înseamnă aplicarea unor impulsuri de presiune și debit care schimbă direcția și intensitatea curgerii prin filtru. Este o metodă clasică și eficientă pentru dezlipirea particulelor din fante și din zona imediat externă a filtrului. Se poate face cu un piston special, cu un „surge block”, sau prin alternarea pomparii și opririi în mod repetat, combinată uneori cu airlift.

Avantajul este că nu te bazezi doar pe curgerea într-un singur sens. Colmatarea se comportă adesea ca un dop poros, iar impulsurile o fisurează și o dezagregă, după care materialul poate fi scos prin pompare sau airlift. Pentru puțuri cu filtre colmatate de fine, surging este adesea mai eficient decât perierea singură, pentru că lucrează prin fante, nu doar pe suprafață.

Dacă nu ai un piston profesional, poți obține un efect parțial prin variații rapide de debit și prin cicluri scurte de pornire-oprire. Totuși, pornirile dese pot solicita pompa, mai ales dacă nu are protecții. O alternativă accesibilă este să folosești o pompă robustă temporară pentru operațiune, protejând pompa principală. Pentru rezultate bune, combină impulsurile cu evacuare imediată, altfel materialul se redepune.

• Aplică impulsuri controlate, nu smucituri care pot avaria tubajul.
• Combină surging cu airelift sau pompare, pentru evacuarea particulelor.
• Protejează pompa principală, folosește o pompă de lucru dacă e posibil.
• Repetă în cicluri, până când turbiditatea scade vizibil.

6. Spălarea inversă, când și cum funcționează în practică

Spălarea inversă urmărește să împingă apă curată înapoi prin filtru, din interior spre exterior, pentru a disloca materialul înfipt în fante și în zona de pietriș mărgăritar, dacă există. În teorie este foarte eficientă, în practică depinde mult de construcția puțului și de posibilitatea de a crea un debit invers suficient. Este mai ușor de realizat la puțuri cu coloană și cap de puț adaptat pentru astfel de operațiuni.

Poți face spălare inversă folosind un rezervor tampon și o pompă capabilă să bage apă sub presiune în puț. Apa trebuie să fie curată, ideal filtrată sau decantată, ca să nu introduci sedimente suplimentare. Se lucrează în impulsuri, introduci apă, apoi evacuezi, apoi introduci iar, astfel încât materialul dislocat să fie adus la suprafață. Dacă ai doar o singură direcție, riști să împingi colmatarea mai departe în acvifer și să o compactezi.

Metoda este relativ accesibilă când ai infrastructură, un bazin, o pompă de suprafață puternică și conexiuni etanșe. Totuși, trebuie aplicată cu prudență la puțuri cu tubaj vechi sau cu îmbinări slabe. Presiunea prea mare poate crea fisuri sau poate deplasa pachetul filtrant. Un semn bun este îmbunătățirea rapidă a debitului, un semn rău este apariția unor cantități mari de nisip care nu se stabilizează, caz în care e posibil să fi destabilizat zona filtrului.

• Folosește apă curată pentru injecție, ca să nu agravezi colmatarea.
• Lucrează în cicluri, introducere, evacuare, repetare.
• Nu exagera cu presiunea, mai ales la tubaje vechi.
• Monitorizează nisipul evacuat, dacă nu se stabilizează, oprește și reevaluează.

7. Curățarea chimică țintită, doar când ai indicii clare

Curățarea chimică poate fi foarte eficientă, dar trebuie aleasă numai după ce ai o idee clară despre tipul de colmatare. Depuneri de fier și mangan, carbonat de calciu, biofilm bacterian, toate cer abordări diferite. Folosirea la întâmplare a unui acid sau oxidant poate deteriora componente, poate crea reacții nedorite și poate produce apă neutilizabilă o perioadă.

Pentru depunerile carbonatate se folosesc acizi, iar pentru oxizii de fier se folosesc soluții acide sau agenți specifici care solubilizează depunerile. Pentru biofilm se folosesc dezinfectanți și dispersanți. Tehnica corectă include recircularea soluției în zona filtrului, un timp de contact controlat, apoi neutralizare și pompare intensă până la eliminarea completă. Dacă nu evacuezi corect, soluția și materialul dizolvat rămân în puț și pot reporni colmatarea.

Ca metodă accesibilă, există situații în care o curățare ușoară, controlată, cu substanțe aprobate, aplicată de un specialist, poate reda puțul fără costuri mari comparativ cu re-forajul. Totuși, trebuie să te gândești și la protecția mediului și la siguranță. Nu combina substanțe, nu turna la întâmplare, nu evacua în zone sensibile. Dacă puțul deservește consum uman, este esențial să faci analize de apă după tratament și să respecți timpii de purjare.

• Identifică tipul de depunere, carbonat, fier, mangan, biofilm.
• Aplică doar soluții potrivite și în concentrații controlate.
• Respectă timp de contact, apoi neutralizare și purjare completă.
• Verifică apa prin analize, mai ales pentru consum potabil.

8. Dezinfectarea și controlul biofilmului, partea ignorată a decolmatării

Biofilmul bacterian poate colmata sever filtrele și poate lega particulele fine într-o masă gelatinoasă greu de scos doar mecanic. Uneori puțul are apă cu miros, gust metalic, culoare variabilă, și depuneri vâscoase pe filtrele de la casă. În astfel de cazuri, o decolmatare care ignoră partea biologică poate avea efect scurt, puțul pare bun o săptămână, apoi revine problema.

Controlul biofilmului presupune dezinfectare urmată de îndepărtare fizică a masei desprinse. Foarte important, dezinfectantul singur nu „curăță”, el slăbește și omoară organismul, dar trebuie apoi să scoți materialul prin pompare, airlift și eventual periere. În plus, dacă există surse de nutrienți, de exemplu intrări de materie organică prin etanșare slabă la capul puțului, problema revine. De aceea, verificarea capului de puț, a capacului, a drenajului din jur, este parte din soluție.

O abordare accesibilă este o dezinfectare periodică, făcută corect și sigur, la intervale stabilite în funcție de utilizare, combinată cu exploatare regulată. Puțurile folosite rar tind să dezvolte biofilm mai ușor. De asemenea, evită să lași apă stătută în instalație, curăță rezervoarele, și menține o ventilare corectă a spațiilor tehnice pentru a preveni contaminări.

• Recunoaște semnele biofilmului, miros, depuneri vâscoase, turbiditate recurenta.
• Dezinfectează, apoi evacuează intens materialul desprins.
• Verifică etanșarea capului de puț și drenajul din jur.
• Stabilește un program de întreținere, mai ales la puțuri folosite rar.

9. Eliminarea nisipului și a nămolului de pe fund, metode practice

Chiar dacă filtrul este relativ curat, puțul poate avea un strat de nisip și nămol acumulat pe fund. Acesta reduce volumul util, crește turbiditatea la pornire și poate ajunge în pompă, scurtându-i viața. Eliminarea sedimentelor de pe fund este adesea una dintre cele mai rapide îmbunătățiri pe care le poți face, mai ales când sedimentul s-a acumulat ani la rând.

Metodele includ airlift, pompare cu pompă de nămol sau cu pompă temporară rezistentă la solide, și uneori folosirea unui bailer, adică un cilindru care se umple cu material și se scoate la suprafață. Bailer-ul este lent, dar accesibil și util când nu ai compresor, mai ales pentru puțuri înguste. Pompele de nămol sunt eficiente, dar necesită atenție la răcire, la uzură și la protejarea coloanei. Airlift rămâne de obicei cea mai rentabilă soluție ca timp și eficiență.

Un truc practic este să nu încerci să scoți totul într-o singură sesiune agresivă. Mai bine cureți în etape, cureți, lași puțul să se stabilizeze, revii. Astfel reduci riscul să destabilizezi pachetul filtrant sau să tragi prea multe fine din formațiune. După fiecare etapă, verifică cât nisip mai produce puțul la debit normal, dacă nisipul scade, e un semn bun că ai ajuns la un regim stabil.

• Îndepărtează sedimentul de pe fund, altfel revine turbiditatea la pornire.
• Alege metoda, airlift, pompă de nămol, bailer, în funcție de echipamente.
• Lucrează în etape, pentru stabilizare și risc redus.
• Monitorizează producția de nisip la debit normal după fiecare etapă.

10. Protejarea pompei, decolmatarea nu are sens dacă strici echipamentele

În timpul decolmatării, pompa este cea mai expusă componentă. Nisipul și particulele abrazive pot toci rotoarele și difuzoarele, pot bloca supape și pot crește curentul absorbit. De aceea, planul trebuie să includă protecții, fie scoți pompa principală și lucrezi cu un echipament de sacrificiu, fie limitezi operațiunile care generează cantități mari de solide în timpul funcționării pompei principale.

O soluție accesibilă este să montezi pentru perioada de curățare o pompă temporară mai ieftină, dedicată purjării, sau să faci airlift fără pompă. Dacă totuși trebuie să folosești pompa existentă, ridic-o puțin deasupra zonei cu sedimente și operează la debite moderate, crescând treptat. Instalează un filtru de sedimente temporar, dar ține cont că se va încărca rapid și poate reduce debitul, deci trebuie curățat des.

Nu ignora protecțiile electrice. Un puț colmatat poate duce la lipsă de apă și la funcționare în condiții de răcire slabă, în special la pompe submersibile. Folosește protecție la lipsă apă, protecție termică și monitorizare de curent. În multe cazuri, „decolmatarea” eşuează nu din cauza metodei, ci fiindcă pompa se defectează în mijlocul operațiunii.

• Folosește o pompă temporară pentru purjare, protejezi pompa principală.
• Ridică pompa deasupra sedimentului și crește debitul treptat.
• Curăță filtrele temporare des, se încarcă rapid în timpul operațiunii.
• Asigură protecții electrice, lipsă apă, termic, monitorizare curent.

11. Îmbunătățirea capului de puț și a etanșării, prevenție cu cost mic

Un puț poate fi colmatat din cauze „de la suprafață”, nu doar din subteran. Dacă capul de puț nu este etanș, dacă zona din jur nu este ridicată și drenată corect, apa de ploaie poate antrena particule fine și materie organică în tubaj. Aceasta accelerează colmatarea și crește riscul de contaminare bacteriană. O intervenție simplă, etanșare corectă, capac adecvat, platformă ușor înălțată și drenaj, reduce semnificativ problemele.

Verifică dacă există spații pe lângă tubaj, dacă cablul și țeava trec printr-un capac improvizat, dacă există fisuri în betonul de protecție, dacă apa băltește în jur. Repararea nu costă mult, iar beneficiul este mare. În plus, capul de puț bine făcut ajută și la operațiunile viitoare de decolmatare, pentru că ai acces controlat, conexiuni mai sigure și posibilitatea de a monta instrumente fără improvizații.

O recomandare practică este să păstrezi zona curată, fără depozitări de pământ, îngrășăminte, combustibili sau substanțe chimice. Chiar dacă acestea nu colmatează direct, ele pot contribui la biofilm și la degradarea calității apei, ceea ce te obligă la curățări mai dese și mai scumpe.

• Etanșează capul de puț, evită intrarea apei de suprafață și a particulelor.
• Asigură drenaj, fără băltiri în jurul tubajului.
• Repară betonul de protecție și folosește un capac adecvat.
• Păstrează zona fără surse de contaminare, îngrășăminte, uleiuri, chimicale.

12. Filtrarea la suprafață și decantarea, soluții ieftine care reduc colmatarea în timp

Chiar și după o decolmatare reușită, puțul poate continua să producă o cantitate mică de fine, mai ales în perioade de variații sezoniere, după ploi sau după perioade de pauză. Filtrarea la suprafață nu „decolmatază” puțul, dar reduce stresul asupra instalației și previne ca sedimentele să se acumuleze în conducte, în hidrofor și în consumatori. În plus, dacă observi încărcarea filtrelor, obții un indicator practic despre evoluția puțului.

Un sistem accesibil include un filtru ciclonic de nisip, urmat de un filtru de sedimente lavabil. Pentru apă cu mult nisip la pornire, o decantare într-un rezervor tampon, cu evacuare de purjare la bază, poate fi foarte utilă. Astfel, particulele grele se depun în rezervor și nu ajung imediat în instalație. Este o soluție utilizată des în irigații, dar poate fi adaptată și pentru gospodării, cu atenție la igienă dacă apa este pentru consum.

Nu exagera cu filtrarea prea fină dacă ai debite mari, filtrele se vor înfunda repede și vei avea scăderi de presiune. Alege trepte, grosier, apoi mediu. În paralel, menține un program de purjare, adică la intervale stabile evacuezi câteva minute apa la un debit mai mare către o zonă de drenaj, pentru a scoate eventualele fine proaspăt mobilizate.

• Folosește filtru ciclonic pentru nisip, apoi filtru lavabil pentru sedimente.
• Ia în calcul un rezervor de decantare cu purjare la bază.
• Evita filtrarea prea fină la debite mari, creează pierderi de presiune.
• Fă purjări periodice scurte pentru a elimina finele mobilizate.

13. Regimul corect de exploatare, cum eviți colmatarea prin utilizare inteligentă

Colmatarea este accelerată de exploatarea neuniformă. Porniri scurte și dese, debite nepotrivite, perioade lungi de pauză, toate favorizează depunerile și biofilmul. Un regim bun înseamnă sesiuni mai lungi de pompare, la un debit stabil, suficient pentru a menține curgerea prin filtru fără șocuri frecvente. Dacă ai un hidrofor mic și consum variabil, pompa pornește des, iar asta poate ridica sedimente și poate crea micro-șocuri care adună finele în filtru.

O soluție accesibilă este mărirea volumului de stocare, fie printr-un vas de expansiune mai mare, fie printr-un rezervor tampon cu presurizare ulterioară. O altă soluție este folosirea unui invertor de frecvență care menține presiunea constantă și reduce pornirile. În multe cazuri, costul unui control mai bun este mai mic decât costul decolmatărilor repetate.

Dacă puțul este folosit sezonier, de exemplu la irigații, programul de pornire din primăvară contează. Începe cu purjări, apoi intră gradual în regim. Dacă îl pornești direct la debit maxim după luni de pauză, vei trage un val de sedimente. De asemenea, când îl oprești la final de sezon, fă o purjare și o verificare, astfel încât să nu rămână sediment concentrat în coloana de apă.

• Redu pornirile dese, preferă sesiuni mai lungi și stabile.
• Mărește stocarea, vas de expansiune sau rezervor tampon.
• Folosește invertor pentru presiune constantă, dacă bugetul permite.
• La utilizare sezonieră, pornește gradual și fă purjări la început și la final.

14. Monitorizare simplă, măsurători care te ajută să intervii la timp

Decolmatarea este mai ieftină când se face la timp. Dacă aștepți până când puțul abia mai produce apă, colmatarea este mai compactă, sedimentele sunt mai greu de dislocat, iar riscul de avarie crește. Monitorizarea nu trebuie să fie scumpă. Poți folosi un manometru bun, un debitmetru simplu, un jurnal de funcționare și observații despre turbiditate. În plus, un contor de ore pentru pompă îți spune cât a lucrat întreținerea.

Un indicator foarte util este raportul dintre debit și nivel dinamic. Dacă pentru același debit observi că nivelul dinamic scade tot mai mult în timp, ai un semnal de colmatare sau de schimbare a acviferului. Dacă presiunea scade, dar nivelurile sunt similare, problema poate fi pe instalație, colmatare în conducte, filtre, supape. Dacă turbiditatea crește doar la pornire și apoi scade, ai sediment pe fund sau mobilizare temporară, nu neapărat colmatare severă a filtrului.

Poți introduce și o probă periodică de apă într-un borcan. Las-o să se decanteze câteva ore și observă cantitatea de sediment. Notează. Este o metodă simplă, dar foarte practică pentru gospodării. Dacă sedimentele cresc de la lună la lună, planifică o curățare înainte să se transforme într-o criză.

• Instalează manometru și, dacă se poate, debitmetru, pentru comparații în timp.
• Ține un jurnal, ore de funcționare, presiune, debit, observații de turbiditate.
• Urmărește nivelul dinamic, dacă ai acces la măsurare.
• Testează decantarea într-un borcan, metodă simplă pentru trendul sedimentelor.

15. Greșeli frecvente care fac decolmatarea inutilă sau periculoasă

O greșeală comună este folosirea chimicalelor fără diagnostic, mai ales amestecuri improvizate. Pe lângă riscuri pentru sănătate și mediu, poți deteriora tubajul metalic prin coroziune accelerată sau poți destabiliza pachetul filtrant. O altă greșeală este pomparea agresivă cu pompa principală când puțul scoate nisip, pentru că uzura poate fi rapidă și scumpă.

Mulți ignoră evacuarea corectă a materialului. Dacă evacuezi apa cu sedimente lângă puț, acestea se pot infiltra înapoi, mai ales dacă zona are sol permeabil. Pare un detaliu, dar face diferența între o curățare care ține și una care ține câteva zile. O altă greșeală este oprirea prea devreme. În timpul decolmatării, apa devine foarte tulbure, apoi se limpezește, apoi iar se tulbură când mobilizezi o zonă nouă. Dacă te oprești la prima limpezire, nu ai terminat procesul.

De asemenea, există riscul de a confunda colmatarea cu un defect al instalației. Un hidrofor cu presiune incorectă, un presostat dereglat, o supapă de sens care nu mai ține, pot mima simptomele. Repari puțul, dar problema rămâne. De aceea, verificarea inițială este esențială. O altă greșeală este lipsa testării finale. După decolmatare, trebuie să confirmi prin debit stabil, presiune stabilă, turbiditate redusă și, dacă e cazul, analize.

• Nu folosi chimicale la întâmplare, alege tratamentul după tipul de depunere.
• Nu abuza de pompa principală în regim cu nisip, riști uzură rapidă.
• Evacuează sedimentele la distanță, altfel le recirculi în sol spre puț.
• Finalizează cu teste, debit, presiune, turbiditate și analize dacă e apă potabilă.

16. Plan complet de decolmatare accesibil, în 10 pași ușor de urmat

Un plan simplu poate reduce costurile și crește șansele de reușită. Începi cu verificări, continui cu metode mecanice și hidraulice, apoi aplici chimie doar dacă e justificată. Scopul este să lucrezi progresiv, de la minim invaziv la mai puternic, și să evacuezi constant materialul desprins. Un astfel de plan este potrivit pentru multe puțuri de gospodărie și irigații, adaptând durata și intensitatea.

Important este să îți stabilești criterii de oprire, nu doar „am făcut ceva”. De exemplu, debitul revine la o valoare acceptabilă, turbiditatea scade sub un prag, cantitatea de sediment decantat în borcan este mică, poziția nivelului dinamic revine aproape de normal. Dacă nu atingi criteriile, nu te opri doar pentru că ai obosit, mai bine continui încă o sesiune sau reprogramezi, decât să lași puțul într-o stare intermediară unde materialul desprins se redepune.

• Pasul 1, verifică instalația, filtre, supape, presostat, conducte.
• Pasul 2, măsoară și notează, presiune, debit, turbiditate, niveluri dacă se poate.
• Pasul 3, purjează prin pompare controlată, cu variații de debit.
• Pasul 4, dacă există sediment pe fund, aplică airlift sau pompă de nămol pentru evacuare.
• Pasul 5, periază zona filtrului dacă bănuiești depuneri pe tubaj și fante.
• Pasul 6, aplică surging sau impulsuri, apoi evacuează imediat.
• Pasul 7, repetă ciclurile până când turbiditatea scade și debitul se stabilizează.
• Pasul 8, dacă semnele indică depuneri chimice sau biofilm, aplică tratament țintit cu specialist.
• Pasul 9, purjează complet după orice tratament, până la parametri stabili.
• Pasul 10, îmbunătățește prevenția, etanșare cap puț, filtrare, regim de exploatare, monitorizare.

17. Când merită reabilitare avansată și când este mai logic un puț nou

Uneori, chiar și cele mai bune tehnici accesibile nu pot compensa probleme structurale. Dacă filtrul este deteriorat, dacă tubajul este colapsat parțial, dacă pachetul filtrant a fost spălat sau amestecat cu fine, sau dacă acviferul s-a modificat, decolmatarea poate oferi doar îmbunătățiri temporare. În aceste cazuri, o reabilitare avansată, cu echipamente profesionale, sau refacerea puțului sunt opțiuni reale.

Semnele că problema este structurală includ nisip continuu, indiferent de purjare, bucăți de material, variații bruște de debit fără legătură cu consumul, prinderi și blocaje ale uneltelor în puț, sau o inspecție video care arată deformări. De asemenea, dacă nivelul dinamic scade mult și nu revine, iar în zonă sunt mai multe captări cu aceleași simptome, poate fi o schimbare a acviferului, nu doar colmatare.

Totuși, înainte să abandonezi, merită să calculezi costul unei reabilitări comparat cu un puț nou. Uneori, o curățare bine făcută, plus îmbunătățiri de cap de puț și regim de exploatare, prelungește viața cu ani. Alteori, re-forajul este mai rentabil pe termen lung, mai ales dacă puțul existent este foarte vechi, subdimensionat sau prost executat. Decizia bună include și riscul, o intervenție agresivă poate crește riscul de colaps la un puț deja slăbit.

• Semne structurale, nisip permanent, deformări, blocaje, indicații clare la inspecție.
• Semne de acvifer, nivel dinamic în scădere pe termen lung, simptome similare în zonă.
• Compară cost și risc, reabilitare versus puț nou, pe un orizont de câțiva ani.
• Nu aplica metode agresive pe un puț foarte slăbit fără evaluare profesională.

18. Checklist de întreținere periodică, ca să nu mai ajungi la colmatare severă

Întreținerea este cea mai accesibilă tehnică de „decolmatare”, pentru că reduce acumularea până la un punct unde curățarea devine ușoară. Un checklist simplu, făcut lunar sau trimestrial, te ajută să depistezi devreme. Nu este vorba de operațiuni complicate, ci de observații și mici acțiuni, curățarea filtrelor, purjări, verificarea presiunilor, inspectarea capului de puț.

Dacă puțul este folosit intens la irigații, o verificare săptămânală a filtrelor și o purjare scurtă pot preveni depuneri. Dacă este folosit la casă, un control lunar este adesea suficient, iar o curățare mai amplă o dată pe an poate menține performanța. Important este să adaptezi frecvența la realitate, dacă ai apă cu fier și depuneri, vei avea nevoie de mai multă atenție.

În final, păstrează date. Fără date, nu poți spune dacă puțul se degradează lent sau dacă ai avut doar un episod. Datele te ajută să alegi metoda potrivită, să estimezi costul și să discuți eficient cu un specialist atunci când ai nevoie.

• Lunar, verifică presiunea și debitul, compară cu valorile obișnuite.
• Lunar, curăță sau schimbă filtrele de sedimente, notează încărcarea lor.
• Trimestrial, fă o purjare de 5 până la 15 minute, în funcție de debit și turbiditate.
• Trimestrial, inspectează capul de puț, capac, etanșare, drenaj, curățenie în jur.
• Anual, evaluează nivelurile, dacă ai posibilitate, și fă o curățare preventivă ușoară.
• După evenimente, ploi mari, lucrări de excavare în zonă, verifică turbiditatea și sedimentele.